Mihail Şerban Ungureanu-Pamfil s-a născut la Oradea, pe meleaguri ardelene, în 1956. Chemarea mânuirii penelului i-a aprins dorul creaţiei încă de la vârsta de 12 ani, dar miniaturile sufletului de copil şi adolescent de atunci nu s-au păstrat, nefiind imortalizate pe hârtie. Verva improvizatorică prin care se manifestau ideile muzicale a făcut să treacă în neant suave melodii, sonorităţi plastice ale peisajelor transilvănene, zbuciumuri romantice ale muzicianului în devenire. Primele lucrări scrise au ajuns, în mod firesc, să alcătuiască dosarul de admitere la Conservatorul “Ciprian Porumbescu” Bucureşti (astăzi Universitatea Naţională de Muzică), pentru secţia Compoziţie – în anul 1975.
Pregătirea pentru facultate, la disciplinele: Citire de partituri, Teoria şi Istoria Muzicii, Compoziţie şi Dirijat, a făcut-o cu maeştrii pedagogi din această perioadă: Erwin Acel, Eugen Mihai Marton (Oradea), Ede Terényi (Cluj). A urmat cursuri de dirijat simfonic un an şi jumătate, cât era prevăzut în planul de învăţământ la secţia Compoziţie a prestigioasei universităţi. Plăcerea de a crea a ocultat oportunitatea de a continua studiul dirijatului simfonic cu Constantin Bugeanu.
Tânărul compozitor absolvă studiile universitare – în 1979, cu Trio concertante pentru vioară, vibrafon, celestă şi orchestră – şi postuniversitare – în 1980, cu poemul Extaz, cantată pentru tenor, cor mixt şi orchestră, pe versuri de Marin Sorescu, lucrare de absolvire a anului 5 –, obţinând diploma de specializare în compoziţie (acordată astăzi studiilor de masterat).
Îşi onorează dreptul la inefabila activitate artistică şi plăcerea de a transmite cunoştinţele acumulate, pe rând, la Şcoala Populară de Artă Slobozia şi Opera Română Timişoara – Secţia Estradă, iar mai târziu, din 1984, ocupă postul de corepetitor de balet al Operei. Revoluţia din Decembrie îi aduce şansa de a fi consilier teritorial la Inspectoratul Judeţean pentru Cultură Timiş, deci de a coordona astfel de la un nivel judeţean dinamica locală a culturii în anii 1990 – 1992.
Atras de sistemul universitar din 1992, Mihail Şerban Ungureanu-Pamfil a predat până la ora actuală disciplinele Contrapunct, Armonie, Bas cifrat-Improvizaţie, Pian general şi Solfegiu la Facultatea de Muzică din Timişoara.
Din 2007 este doctorand la Academia de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj, doctorat profesional cu o teză în compoziţie muzicală. În perioada 2007-2012 scrie un triptic vocal-simfonic alcătuit din trei cantate: Nouă fericiri, Angst şi Zece viziuni. Baza ideatică a tezei o reprezintă noţiunea de fericire, înţeleasă la extremităţile unui interval de timp de cca. 2000 de ani. Compozitorul a folosit texte literare din religie, filozofie, psihologie transpersonală, cu argumente aduse din mecanica cuantică, near death experience... Obţine titlul de doctor în muzică în 2013, titlul tezei fiind Predica de pe munte – Despre axioma sentimentului religios comunicat prin muzică.
Stilul pe care compozitorul îl abordează începând cu 2005 este neoimpresionismul, iar începând cu 2016 postmodernismul polistilist. Elementele de limbaj, cum ar fi contribuţia la desăvârşirea sistemului armonic geometric şi suprapunerea planurilor armonice gravitaţionale, denotă apelarea la mulţimile sonore ca obiecte sonore şi la combinaţia instrumentelor naturale cu cele electronice.
Preocupările teoretice ale artistului, în prezent, se îndreaptă spre: primordialitatea spiritualului în meloterapia modernă; fononul sau proprietatea cuantică a muzicii; biocomunicaţia în muzică prin intermediul stărilor de conştienţă umană modificată (alterată).
Compozitor şi muzicolog, până la această dată: artistul a compus 21 de lucrări de muzică instrumentală solo, camerală şi orchestrală şi 10 lucrări de muzică vocală şi vocal-simfonică; compoziţiile sale au văzut lumina scenei de 21 de ori, în ţară şi peste hotare; este autorul a 7 articole publicate în ţară şi Online; a ţinut 8 prelegeri la nivel naţional şi internaţional; a fost citat sau consemnat de 10 ori în diferite publicaţii; compozitorul figurează deja în câteva dicţionare, monografii şi enciclopedii.

CV